Comunicat privind modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii prin adoptarea Legii nr. 213/30.09.2020

În data de 30 septembrie 2020 a fost publicată Legea nr. 213/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003-Codul muncii cu o importanță deosebită pentru desfășurarea raporturilor de muncă: promovarea unei culturi a dialogului și profesionalizarea serviciilor de resurse umane și salarizare.

Astfel, pornind de la principiul consensualității și al bunei credințe și în vederea promovării soluţionării amiabile şi cu celeritate a conflictelor individuale de muncă a fost introdusă posibilitatea părților de a negocia o clauză contractuală prin care acestea stabilesc că orice conflict individual de muncă se soluţionează pe cale amiabilă, prin procedura concilierii.

De asemenea, legea dă posibilitatea părților unui raport individual de muncă, ca pe parcursul oricărei proceduri cu privire la negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă, inclusiv pe durata realizării procedurilor disciplinare să fie asistate de către un consultant extern specializat în legislația muncii. 

Prin urmare, potrivit legii părțile unui raport individual de muncă pot apela la serviciile unui avocat, unui expert în legislaţia muncii sau, după caz, unui mediator specializat în legislaţia muncii, pentru a soluționa eventualele dispute sau pentru a găsi cele mai bune soluții de aplicare a legislației muncii și securițății sociale.

De reținut că în viziunea legii, profesionistul specializat în legislația muncii are un rol activ și va stărui ca părţile să acţioneze responsabil în vederea promovării relațiilor de muncă legale și echitabile. Iată că legiuitorul manifestă, încă odată, interesul deosebit față de respectarea drepturilor salariaților și numește un profesionist specializat în legislația muncii să vegheze la acordarea acestora. 

O altă modificare importantă se referă la posibilitatea angajatorului de a-și organiza activitatea de resurse umane şi salarizare în următoarele moduri:

a) prin asumarea de către angajator a atribuţiilor specifice;

b) prin desemnarea unuia sau mai multor angajaţi cărora să le repartizeze, prin fişa postului, atribuţii privind activitatea de resurse umane şi salarizare;

c) prin contractarea unor servicii externe specializate în resurse umane şi salarizare coordonate de către un expert în legislaţia muncii.

 

Această modificare vorbește, pentru prima dată, despre organizarea și gestionarea celei mai importante resurse: RESURSA UMANĂ! Analizând textul legal observăm cu ușurință că se acordă angajatorului un drept și nu o obligație de a organiza această activitate de resurse umane și salarizare.

Cu privire la serviciile externe specializate în resurse umane şi salarizare coordonate de către un expert în legislaţia muncii, se impune a face unele precizări de strictă interpretare:

A) Art. 341 face referire la servicii externe SPECIALIZATE în resurse umane şi salarizare, adică acele persoane fizice sau juridice care prestează toate activitățile specifice relațiilor de muncă și prevăzute de întreaga legislație a muncii și securității sociale, cum ar fi:

• redactarea tuturor actelor specifice raportului juridic de muncă; 
• constituirea dosarului personal și a registrului de evidență a salariaților;
• elaborarea regulamentului de organizare și funcționare, a regulamentului intern precum și a codurilor de etică și integritate profesională;
• elaborarea strategiilor / politicilor / procedurilor / instrucțiunilor / planurilor cu privire la egalitatea de șanse, interdicția discriminării, combaterea harțuirii, protecția familiei, responsabilitate socială, formare profesională, etc.;
• elaborarea normelor de muncă / sferelor de atribuții / fișelor de post;
• elaborarea sistemelor de salarizare / bonusare / recompensare a salariaților;
• calculul salariilor și întocmirea statului de plată;
• realizarea evaluării profesionale a angajaților; 
• realizarea procedurilor disciplinare și de recuperare a prejudiciilor;
• realizarea procedurilor privind concedierea salariaților;
• concilierea conflictelor individuale de muncă și soluționarea cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
• reprezentarea extrajudiciară a angajatorilor în relația cu autoritățile din domeniul muncii și securității sociale;
• orice alte activități stabilite de angajator pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă.

B) Art. 341 nu exclude alte profesii care au dreptul de a desfășura unele activități specifice resurselor umane și salarizării dacă acestea sunt prevăzute de legea specială de reglementare, ca de exemplu OG nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi cu modificările ulterioare care prevede:

• Art. 6. lit. e) –   Expertul contabil poate executa, ca profesionist individual sau ca societate, pentru persoanele fizice şi juridice, următoarele lucrări: (...) activităţi de evidenţă electronică a personalului, de salarizare, de organizare administrativă (...)
• Art. 10. lit. c) –  Contabilul autorizat poate executa pentru persoanele fizice şi juridice următoarele lucrări: efectuează activităţi de evidenţă electronică a personalului şi de salarizare.

C) Conform legii speciale de reglementare a profesiei de expert contabil și contabil autorizat, acești profesioniști pot desfășura activitățile prevăzute de art. 6 lit. e) și art. 10 lit. c) din OG nr. 65/1994 fără a fi necesară specializarea în ocupația de expert legislația muncii și nici angajarea unui astfel de profesionist.

Prin urmare, art. 341 alin. (2) din Codul muncii, modificat prin Legea nr. 213/2020, nu este aplicabil acestor profesioniști în măsura în care desfășoară numai activitățile prevăzute de legea specială, în cadrul formelor de organizare a profesiei (individual sau societăți) așa cum au fost autorizate de CECCAR, ca servicii de contabilitate.

 

Corneliu Bențe

Președinte UNELM